Asta vrea sa darame tot blocu’ sau numai un singur perete?
Undeva departe
Nu aberez, nu va ametesc dar am o pofta nebuna de scris.
As vrea sa scriu povesti, dar nu ma pricep, as vrea sa scriu poeme, dar dragostea mea sade de multa vreme in bataia inimii cuiva, si totusi ce scriu? Nu scriu nimic, cel mai scurt si ilogic raspuns. Am revenit de pe albia Dunarii, inca mai simt intre degete apa calduta si plina de uratanii. Dar ceva puternic, o zvacnire o simt in umeri. Este inca amintirea salaului de vreo trei kilograme prins in acul unditei mele. Sunt mandru de mine, si de pestele prins!
Pacat ca nu am o poza, dar acum inoata in chiuveta, chinuindu-se sa scape de solzi si mate.
A fost cel mai placut pescuit. Am prins peste, nu gluma. Prin bete mi-au trecut trei crapi la vreun kilogram, salau(cel mai mare peste de pana acum) si opt carasi la jumate de kilogram.
Sunt fericit!
Va intreb pe voi..
Aveti timp sa ma plictisiti?
Tin minte ca erau vacante in care plictiseala depasea orice obstacol dar acum, nu a fost macar o zi in care plictiseala sa-mi dea tarcoale. Vreau din nou o vacanta in care sa nu fiu ocupat mai tot timpu’, vreau sa fie din nou iunie sa ma bucur de fiecare grad celsius. Vreau cam multe.
Of, iar ma pregatesc sa plec. Imi pregatesc sculele, ma asteapta un weekend in care voi aduce acasa saci plini de peste… cumparat. Asa obisnuim, sa cumparam, sa-l prindem mai greu.. Saracu’ peste e acoperit de apa, oare nu se satura sa-si petreaca toata viata in aceeasi balta? Nu-si doreste sa sada pe un gratar incins?
Fir intins mie si hai peste, agata-te in carlig!
PS: Acum sunt pregatit, am doua galeti de paispe litri si cu siguranta voi reusi sa scot apa din balta si o sa iau tot pestele..
Sunt aici.
Hei, salut ba, cititorule! Sunt eu, acelasi copil. Nu ma mai recunosti? Cred si eu, s-au perindat prin fata mea vreo doua luni lipsite de activitate spirituala. Nu mi-am mai plimbat degetelele pe tastatura, am uitat de Dashboard si comentariile care trebuiau moderate. Na belea, ca era sa uit sa ma si conectez, dar bine ca sunt un baiat destept si mi-am adus aminte.
Eu sunt bine sanatos, cu vreo paispe centimetri de par in plus si cu o diploma de bacalaureat la purtator. Si cu toate acestea m-am convins singur, ca ar fi bine sa ma intorc in lumea visatorilor. Ne intalnim in acelasi loc, pe aceeasi adresa, numai ca probabil cu alta gandire. Totusi, am mai crescut, am ajuns la nouasprezece ani. Am trecut rapid prin copilarie, ajungand acum sa fiu student.
Va multumesc, nu stiu pentru ce, poate doar ca sa fiu politicos, pentru aceste randuri scrise in sila. Nu-mi e mila de nimeni, nimic si nici chiar de trafic. Uitam de trafic, uitam vizitatorii..
Vrajile de care am nevoie
..ca sa pot castiga acest notepad, printr-un concurs plouat si batut de vant.
Sunt obligat, ca orice cersetor, sa cer sa-l vad pe Dumnezeu, sa-i cer, ceea ce nu cred ca e o prostie, sa-mi faca cadou si mie un laptop. Preferabil, mai zburator decat desktopu’ prezent si chiar fata si de notepadu’ absent cu desavarsire de pe birou. Ma infoi in scaun, fundu’ imi fuge usor-usor la vale, dar eu ii pun piedica si-mi trag centura. Simt tastatura calculatorului mai aproape de buricul degetelor, simt ca le pot atinge pentru castigarea premiului si instaurarea comoditatii in ritmu’ de viata.
Pentru toate astea, am nevoie de un noroc urias la astrele aprinse ale cerului, de mult ajutor din partea lui Sfantu’ Petru si de putine pile ascutite in staffu’ celor de go4it.ro. Fiind in vacanta pe o cate o plaja din fiecare colt al lumii, pirandesele nu ma pot ajuta cu magii sau cu vreo amarata de licoare. Incerc sa ma bazez doar pe un numar, sper norocos, care va fi extras din caciulita roz prezenta in mainile organizatorilor.
In mintea mea de salariat cu fisa BancPost semnata de diriginta, as fi vrut sa ating cu degetele o finete de laptop. Unul care sa se deschida atunci cand mintea mea se gandeste la asa ceva, sa porneasca muzica stiind cu ce piesa vreau sa-mi incep ritualul voodoo din acea zi. Imi doresc prea multe, dar sansele imi sunt cenzurate si nu de talent, ci de blestematul noroc. Blestemat fie, ascuns in cea mai neagra gaura a desertului sau probabil in varful unui brad vesnic verde. O brad frumos, da-mi mie sansa de castig. Nu stiu exact ce o sa castig, dar cu siguranta isi va pune amprenta si ajutorul lui imi va fi de folos. Cu siguranta va avea un harem de rami, cateva hectare bune cu spatiu gol, iar ventilatorul va produce o implozie la fortarea acestuia.
Da. Nu tin in maini un laptop, dar macar mi-l doresc pe asta..
Acelasi copil preocupat cu manuale, carti si pixuri roase,
Andu.
